Copiii lui Dumnezeu sau fiinte divine – ce spun scripturile
"Copiii lui Dumnezeu" sau zei / dumnezei – ce spun scripturile?
Introducere. Multe religii și tradiții spirituale afirmă într-un fel sau altul că ființa umană are o legătură specială cu divinitatea. Unele texte sacre numesc oamenii „copiii lui Dumnezeu”, altele merg mai departe sugerând că în noi există o esență divină sau chiar că, în anumite condiții, oamenii pot fi considerați dumnezei. În cele ce urmează trecem în revistă asemenea afirmații din diferite scripturi și credințe ale lumii – de la Biblia creștină la texte orientale și mitologii antice – pentru a înțelege contextul în care se spune că suntem copii ai lui Dumnezeu sau chiar dumnezei.
Viziunea iudeo-creștină (Biblia)
- Oameni ca „fii ai lui Dumnezeu.” Încă din Vechiul Testament, poporul lui Israel este numit „copiii Domnului”. De pildă, în Deuteronom 14:1 scrie: „Voi sunteţi copiii Domnului Dumnezeului vostru”[1]. Această idee este extinsă în Noul Testament către toți cei ce cred în Hristos: „tuturor celor ce L-au primit […] le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12)[2]. Creștinismul vede deci credincioșii ca pe niște fii și fiice adoptive ale lui Dumnezeu, născuți spiritual din El.
- Creați după chipul lui Dumnezeu. Biblia afirmă în cartea Genezei că omul a fost creat „după chipul și asemănarea” lui Dumnezeu (Facerea 1:26-27)[3]. A fi făcuți după chipul lui Dumnezeu înseamnă că în natura umană există ceva din lumina și rațiunea divină. De aici derivă ideea demnității și potențialului spiritual al omului: avem în noi o scânteie din Divin, chiar dacă nu suntem dumnezei prin noi înșine.
- „Sunteți dumnezei” – oameni numiți dumnezei în Scriptură. În Psalmul 82, Dumnezeu însuși spune despre judecători: „Eu am zis: ‘Sunteţi dumnezei, toţi sunteţi fii ai Celui Preaînalt.’”[4]. Însuși Iisus a amintit această scriptură când a fost acuzat de blasfemie, spunând: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: Sunteţi dumnezei»?”[5]. Aceste versete sugerează că, prin cuvântul lui Dumnezeu adresat lor, oamenii pot fi numiți simbolic „dumnezei” – nu în sens literal de atotputernici, ci ca reprezentanți ai divinității pe pământ (de exemplu judecătorii, profeții sau conducătorii investiți de Dumnezeu).
- Îndumnezeirea (theosis) în creștinism. Un concept teologic profund din creștinism (mai ales în tradiția răsăriteană) este îndumnezeirea – participarea la natura divină prin har. Apostolul Petru scrie că prin Hristos oamenii „se fac părtași firii dumnezeiești”[6]. Părinții Bisericii au exprimat aceasta astfel: „Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să devină dumnezeu (după har)”[6]. Cu alte cuvinte, scopul mântuirii este ca omul să fie ridicat la o viață de sfințenie și unire cu Dumnezeu, devenind asemănător cu El (fără a-I lua locul). Această potențială divinizare stă la baza credinței că, prin harul divin, oamenii pot reflecta tot mai mult chipul și puterea lui Dumnezeu.
- Asemenea lui Iisus, cu puterea Lui. Însuși Iisus Hristos le-a spus ucenicilor că vor putea face lucrările Sale și chiar „mai mari decât acestea”[7]. „Cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face” – astfel promite Hristos (Ioan 14:12)[7], referindu-se la minunile și faptele spirituale. De asemenea, Noul Testament afirmă că Duhul lui Dumnezeu locuiește în credincioși, aceștia devenind „temple ale Duhului Sfânt” și primind putere de la Dumnezeu (cf. 1 Cor 3:16, Fapte 1:8). Aceste învățături arată că, deși oamenii nu sunt intrinsec atotputernici, prin credință și prin unirea cu Hristos ei pot lua parte la puterea divină – pot vindeca, proroci și continua lucrarea lui Iisus pe pământ.
Perspectiva islamică
Religia islamică nu consideră oamenii drept copii ai lui Dumnezeu – dimpotrivă, Coranul subliniază transcendenta absolută a lui Allah față de oameni. Un verset central afirmă despre Dumnezeu: „El nu naște și nici nu este născut”[8], respingând ferm ideea că Allah ar avea fii sau ar fi tată în sens literal. Cu toate acestea, Islamul recunoaște statutul special al omului în creație: în relatarea coranică a creației, Allah îi modelează pe Adam și Eva și „apoi l-a plămădit şi a suflat în el din duhul Său”[9], dându-i omului viață și un suflet suflat de Dumnezeu. Astfel, deși nu există conceptul de fiu al lui Dumnezeu în Islam, ființa umană este onorată ca creație directă a lui Allah însuflețită cu suflare divină. În viziunea islamică, toți oamenii sunt robi/sluji ai lui Dumnezeu, creați de El, iar aproprierea de divin se face prin supunere (islam) și ascultare de voia lui Allah, nu prin îndumnezeire. (Există totuși în misticismul islamic sufi concepții despre unirea sufletului cu divinul, dar acestea nu fac parte din dogma de bază a Islamului.)
Hinduism – divinitatea sinelui (Atman = Brahman)
Hinduismul, mai ales în filozofiile vedantine, afirmă explicit identitatea esenței umane cu Divinul. Upanișadele conțin renumite mahavakya (aforisme mari) care proclamă această unitate, de pildă: „Tat Tvam Asi” – în traducere „Tu ești Acela” (identic cu Realitatea Supremă)[10]. O altă expresie faimoasă este „Aham Brahmasmi”, adică „Eu sunt Brahman (Dumnezeu)” – o mantră ce afirmă că în interiorul fiecărei persoane sălășluiește Brahman, realitatea divină[11]. Aceste texte vedice subliniază conceptul că Atman (sinele individual) = Brahman (Spiritul Absolut), adică în adâncul ființei sale, omul este una cu Dumnezeu.
De asemenea, în Bhagavad Gita – text de căpătâi al hinduismului – se declară că „sufletul individual este o mică parte a lui Dumnezeu”[12]. Versetul Bhagavad Gita 15:7 (citat în comentarii hinduiste) spune că fiecare suflet (jiva) este scânteie din Spiritul Divin suprem[12]. Prin urmare, natura noastră adevărată este divină în esență, iar scopul practicilor spirituale (yoga, meditație, devoțiune) este tocmai realizarea faptului că sinele individual nu este separat de Dumnezeu. Această idee dă naștere și la salutul tradițional „Namaste” – „venerez divinul din tine”, recunoscând că aceeași divinitate interioară există în fiecare ființă.
Budism – natura de Buddha în fiecare ființă
Budismul, deși nu vorbește despre un Dumnezeu creator personal, are totuși noțiunea că ființele au o esență iluminată. În special în ramurile Mahayana se afirmă doctrina naturii de Buddha (Buddha-nature): toate ființele simțitoare au potențialul de a ajunge la iluminare, deoarece în interiorul lor se află sămânța sau natura de Buddha. Un maestru tibetan contemporan explică: „Natura de Buddha există în interiorul tuturor oamenilor... esența cea mai profundă a minții tuturor... este pură. […] esența ultimă a minții tuturor este natura de Buddha”[13]. Cu alte cuvinte, budismul consideră că în adâncul fiecărei persoane se găsește o „natură iluminată” (numită și natura de Buddha sau sinele luminos), chiar dacă acoperită temporar de ignoranță și impurități. Scopul practicii budiste este să realizezi acest fapt și să „devii Buddha”, adică să manifești pe deplin compasiunea și înțelepciunea inerente.
Deși Buddha nu este Dumnezeu în sens teistic, uneori literatura budistă folosește metafore parentale pentru relația sa cu ființele. De pildă, un text afirmă: „Buddha este un tată pentru toţi în această lume; toate fiinţele umane sunt copiii lui Buddha”[14]. Asemenea pasaje subliniază iubirea și grija lui Buddha pentru oameni, ca ale unui părinte pentru copiii săi rătăciți. În concluzie, budismul transmite că toți oamenii au în ei capacitatea de a atinge starea de iluminare (de Buddha) – o formă de „îndumnezeire” în termeni de realizare spirituală, deși nu implică un Dumnezeu personal.
Alte tradiții și mitologii ale lumii
Mitologia egipteană. În religiile vechi politeiste, adesea conducătorii sau anumiți eroi erau considerați fii ai zeilor. În Egiptul antic, faraonul purta oficial titlul de „Fiu al lui Ra”, indicând legătura sa directă cu zeul soarelui Ra[15]. Titulatura regală proclama originea divină a faraonului și îl prezenta ca intermediar între oameni și zei[16][15]. De asemenea, exista o legendă conform căreia fiecare faraon se năștea din unirea mistică a zeului Ra cu regina-mamă muritoare[17]. Așadar, în perspectiva egiptenilor, anumite persoane (regele în special) erau literalmente copiii zeilor, demne de venerare ca atare.
Mitologia greacă. Grecii antici aveau numeroși semi-zei născuți din împreunarea zeilor cu muritorii – de exemplu Heracle (Hercule) era fiul lui Zeus și al unei femei muritoare, la fel Perseu, Elena din Troia ș.a. Totuși, dincolo de aceste genealogii mitologice, găsim și conceptul general că omenirea are o legătură de rudenie cu divinul. Un poet grec, Aratus, proclama „Noi toți suntem odrasla (neamul) lui Zeus”, vers citat mai târziu și de apostolul Pavel[18]. În Noul Testament, Pavel le spune atenienilor: „după cum au zis şi unii dintre poeţii voştri: ‘Suntem şi noi din neamul Lui [al lui Dumnezeu]’”[18]. Aici apostolul face puntea între teologia biblică și filosofia greacă, sugerând că Dumnezeu – echivalat cu Zeus al filosofilor – este părintele spiritual al tuturor oamenilor. Așadar, în gândirea greacă există atât credința în zei părinți ai unor eroi, cât și intuiția că întreaga omenire este într-un sens „de origine divină” (de la zeul cerului).
Mitologia nordică. La popoarele scandinave precreștine, regăsim și ele o idee despre originea divină a omului. Legenda creației din Edda povestește cum zeii supremi Odin, Lodur și Hoenir au făurit primii oameni din lemn: au luat un trunchi de frasin și unul de ulm, dând naștere bărbatului Ask și femeii Embla[19]. Odin le-a insuflat viață și suflare, conferindu-le spirit, iar ceilalți zei le-au dat rațiune și simțuri[19]. Prin urmare, oamenii sunt considerați făptura zeilor, plăsmuiți direct de aceștia. O frumoasă expresie nordică spune că „suntem cu toții fiii și fiicele Frasinului și Ulmului”, adică descendenții simbolici ai primilor oameni creați de Odin[19].
Ilustrație dintr-o ediție veche a Eddelor, reprezentându-l pe Odin (zeul suprem) și pe însoțitorii săi în timp ce îi creează pe Ask și Embla, primii oameni din mitologia nordică. Conform legendei scandinave, toți oamenii se trag din acești strămoși fabricați de zei, ceea ce subliniază credința într-o origine divină a omenirii[19].
Alte perspective. Și în alte culturi apar idei similare: de pildă, în unele tradiții gnostice sau ezoterice, se vorbește despre „scânteia divină” din om, despre faptul că sufletul uman provine din lumea divinității și tinde să se întoarcă acolo. În China antică, împărații erau numiți „Fii ai Cerului”, având mandat divin. În credințele animiste, adesea oamenii sunt considerați copii ai Mamei Pământ sau ai diferitelor spirite ale naturii. Toate aceste concepții, deși variate ca formă, exprimă în esență convingerea universală că omul nu este doar o ființă materială obișnuită, ci are o componentă sacră, o legătură de rudenie cu tărâmul divin. Fie că suntem numiți fiii lui Dumnezeu, ai zeilor ori purtători ai spiritului divin, intuitiv umanitatea și-a recunoscut propria demnitate spirituală și potențial transcendent. Iar aceste afirmații din textele sacre ne încurajează să ne ridicăm la înălțimea „chipului divin” din noi, trăind cu iubire, înțelepciune și putere lăuntrică așa cum au exemplificat marile figuri spirituale.
Concluzie. În concluzie, da, multe scripturi ne numesc „copii ai lui Dumnezeu” sau ne atribuie o natură divină, însă fiecare tradiție înțelege diferit această idee. Creștinismul spune că devenim copii ai lui Dumnezeu prin credință și har (fără a ne confunda cu Dumnezeu, dar putând ajunge la asemănarea cu El[6]). Filosofiile orientale precum hinduismul afirmă identitatea directă a sinelui cu Divinul[11]. Budismul vede în fiecare potențialul de a atinge natura iluminată[13]. Iar miturile străvechi atribuie adesea omenirii o origine în lumea zeilor[15][18]. Toate aceste perspective, deși diferite, împărtășesc credința că în ființa umană există ceva sacru. Ele invită omul să se descopere pe sine dincolo de limitările aparente – ca pe o ființă legată intim de Divinitate, chemată fie să trăiască precum un fiu iubit al lui Dumnezeu, fie să realizeze că esența sa este una cu Divinul.
Surse utilizate: Biblie (trad. Cornilescu, trad. Ortodoxă)[2][4][5][7][3][1]; scrieri patristice și teologice creștine[6]; Bhagavad Gita și comentarii vedantine[11][12][10]; interviu Tenpa Yungdrung Rinpoche despre natura de Buddha[13]; The Teaching of Buddha (BDK)[14]; Coran (trad. română)[9][8]; studii de istorie a religiilor (mitologiile egipteană, greacă, nordică)[15][18][19] ș.a. fiecare indicat în text. fiecare indicat în text.
[1] DEUTERONOM 14 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu
https://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/deuteronom/14/
[2] Ioan, 1:12 - Resurse Creștine
https://biblia.resursecrestine.ro/ioan/1/12
[3] Geneza, 1:26 - Resurse Creștine
https://biblia.resursecrestine.ro/geneza/1/26
[4] PSALMI 82 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru Cornilescu
https://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/psalmi/82/1/
[5] Ioan 10:34-35 Iisus le-a răspuns: „Oare nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: sunteţi dumnezei ? Dacă pe cei cărora le-a vorbit cuvântul lui Dumnezeu i-a numit dumnezei – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată Isus le-a răspuns: Nu este scris în legea voastră: Eu am spus: Sunteți dumnezei? Dacă i-a numit dumnezei pe cei la care a venit cuvântul lui Dumnezeu și scriptura nu poate fi desființată Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: Eu am zis: «Sunteți dumnezei» ? Dacă Legea i-a numit dumnezei pe aceia cărora li se adresa Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființa Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: ‘Sunteți dumnezei’»? Dacă Legea i-a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu – și Scriptura nu poate fi desființ Isus le-a răspuns: „Oare nu scrie în legea voastră «Eu am zis: ‘Sunteți dumnezei.’»? Deci Legea i-a numit «dumnezei» pe cei cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu – și Scriptura nu poate fi desființ Iisus a zis, către Iudei: „Eu spus-am: „Sunteți dumnezei”. Nu este scris, așa ceva, În Legea ce-o aveți, cumva? Dacă, prin Lege, „dumnezei”, Au fost numiți cu toți acei Căror, Cuvântul Domnului, Vorbi Isus le-a zis: „Oare nu este scris în Legea voastră: «Eu am zis: sunteți dumnezei»? Dacă i-a numit «dumnezei» pe cei către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – și Scriptura nu poate fi desființată Isus le-a răspuns: ‒ Nu este scris în Legea voastră: „Eu am zis: «Sunteți ‘dumnezei’»“? Dacă pe aceia la care a venit Cuvântul lui Dumnezeu, El i-a numit „dumnezei“, și Scriptura nu poate fi desființa Isus le-a răspuns: „Nu este scris în Legea voastră: ‘Eu am zis: «Sunteți dumnezei»’? Dacă Legea a numit dumnezei pe aceia cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, și Scriptura nu poate fi desființată
https://www.bible.com/ro/bible/compare/JHN.10.34-35
[6] ”Dumnezeu s-a făcut om pentru ca omul să devină Dumnezeu”(Sf. Atanasie, PG 25, 192B) – Biserica Ortodoxă Română în Elveția
https://www.biserica.ch/dumnezeu-s-a-facut-om-pentru-ca-omul-sa-devina-dumnezeusf-atanasie-pg-25-192b/
[7] Sfânta Evanghelie după Ioan - Capitolul 14 [BIBLIA ORTODOXĂ]
https://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?cap=14&id=35
[8] Allah sau Dumnezeu - Musulman.ro
https://www.musulman.ro/articole/allahsau.htm
[9] muslim-library.com
https://www.muslim-library.com/dl/books/ro3492.pdf
[10] Despre Jnana Yoga | Școala de yoga ezoterică MISA
https://misa.yoga/jnana-yoga/
[11] Mantre pentru Vindecare: Cuvinte care Alină Mintea, Trupul și Sufletul
https://www.garbo.ro/articol/Spiritualitate/33283/mantre-pentru-vindecare-cuvinte-care-alina-mintea-trupul-si-sufletul.html
[12] Karma yoga – calea acțiunii cu detașare către eliberare – a doua parte
https://www.yogasat.ro/karma-yoga-calea-actiunii-cu-detasare-catre-eliberare-doua-parte
[13] Interviu Tenpa Yungdrung Rinpoche: “Natura de Buddha exista in interiorul tuturor oamenilor, tuturor fiintelor vii, inclusiv al animalelor”
https://www.yogasat.ro/interviu-exclusiv-yogasat-tenpa-yungdrung-rinpoche-natura-de-buddha-exista-interiorul-tuturor
[14] ru.indd
https://www.bdk.or.jp/pdf/buddhist-scriptures/19_romanian/TheTeachingofBuddha.pdf
[15] [16] [17] Faraonul - istorie-edu
https://istorie-edu.ro/istoria-universala/egiptul-antic/faraonul.html
[18] Faptele Apostolilor 17:22-31 Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis: ‒ Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închina Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis: „Atenieni, văd din toate că sunteţi foarte religioşi. Mergeam prin cetate şi priveam locurile voastre de închinare şi am descoperit chiar şi Atunci Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a spus: Bărbați din Atena, îmi dau seama că în toate lucrurile voi sunteți prea superstițioși. Căci cum treceam și priveam la lucrurile voast Pavel s-a ridicat în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. Străbătând cetatea și privind locurile voastre de închinare, am găsit și un altar Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucruri Pavel s-a ridicat în mijlocul Areopagului și a zis: „Cetățeni ai Atenei! Am constatat că sunteți foarte religioși. În timp ce mă deplasam prin orașul vostru și mă uitam la ce vă închinați voi, am desc Acolo, la Areopag, Pavel vorbitu-le-a cu drag: „Bărbați Atenieni! Voiesc A spune-ntâi, că vă găsesc Foarte religioși. Mergeam Și, prin cetate, mă uitam, Atent, la locurile care Le aveți voi, pentru-nc Atunci Paul, stând [în picioare] în mijlocul Areopágului, a spus: „Bărbați atenieni! Din tot ceea ce văd, constat că voi sunteți foarte religioși. Căci străbătând cetatea și observând cu atenție monum Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis: ‒ Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși. Căci, în timp ce treceam prin cetate și mă uitam la obiectele voastre de închina Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni! În toate privințele vă găsesc foarte religioși. Căci, pe când străbăteam cetatea voastră și mă uitam de aproape la lucruri
https://www.bible.com/ro/bible/compare/ACT.17.22-31
[19] Yggdrasil – Copacul Lumii. Mitologie nordica – Raftul cu idei
https://www.raftulcuidei.ro/yggdrasil-copacul-lumii-mitologie-nordica/